Capacitatea statiei de epurare

Capacitatea statiei de epurare (marimea ei) depinde de dezvoltarea prezenta si de perspectiva a centrului populat, considerata pentru o perioada de 25 de ani. Numarul locuitorilor care sta la baza stabilirii debitelor de dimensionare a statiei pentru perioada de perspectiva rezulta din schita de sistematizare a centrului populat. La stabilirea capacitatii statiei de epurare, proiectantul trebuie sa aiba in vedere posibilitatea maririi in viitor a gradului de epurare cerut statiei si deci suplinirea volumului constructiilor si instalatiilor. In orasele importante, debitele de apa uzata industriala au o pondere mare si din punct de vedere calitativ. Epurarea in comun a apelor uzate industriale cu cele menajere este in cele mai multe cazuri avantajoasa. La noi in tara capacitatea statiei de epurare pentru localitati canalizate in sistem unitar, este de 2 ori mai mare decat cea pentru canalizarile in sistem divizor, numai pentru treapta mecanica; in unele tari capacitatea pentru intrega statie este de 2 sau 3 ori mai mare.

Clorarea apelor uzate si namolurilor

Indepartarea mirosului (dezodorizarea) este una dintre folosintele principale ale clorului in statia de epurare. Mirosul neplacut din statiile de epurare se datoreaza indeosebi fermentarii anaerobe, in timpul carei Iodul, Hidrogenul sulfurat, Scatolul, Mercaptanul, etc. Produc cele mai puternice mirosuri. Dintre toate substantele mentionate, mirosul de hidrogen sulfurat exte cel mai neplacut si toxic. Cantitatea de hidrogen sulfurat creste cand in apele uzate au fost introduse ape uzate industriale cu sulfati. Ina canalele partial pline, hidrogenul sulfurat se oxideaza pe la suprafata apei si trece in acid sulfuric sau sulfuros, care ataca betoanele, mortarele si otelul. Clorarea apelor uzate inaintea bazinelor de decantare nu conduce la dereglarea procesului de fermentare a namolului, deoarece cantitatile mici de clor ramase sunt usor absorbite pana la sosirea namolului in bazinele de fermentare.

Dezinfectarea apelor uzate

Dezinfectarea apelor uzate nu este sinonima cu sterilizarea lor, deoarece prin dezinfectare nu se distrug toate organismele din apa, asa cum se obtine prin sterilizare. Dezinfectantii folositi pentru apele uzate trebuie sa distruga in orice fel si in totalitate bacteriile patogene. Sa nu fie toxici pentru om sau animala la concentratii uzuale, sa aiba un pret rezonabil, sa se manipuleze si inmagazineze usor, sa se poata determina rapid concentratia lor in apa uzata. Dintre dezinfectantii chimici se mentioneaza: Clor, Brom, Iod, Ozon, Permanganat de potasiu. Clorul si compusii lui indeplinesc cel mai bine conditiile de mai sus, ceilalti dezinfectanti fiind neeconomici. Dezinfectarea prin caldura sau prin raze ultraviolete este de asemenea costisitoare si poate fi luata in considerare numai ocazional, pentru cantitati mici de ape uzate.

Platforme pentru uscarea namolului

Acestea sunt constructii executate la suprafata solului, caracterizate prin natura stratului de sustinere. Din acest punct de vedere se deosebesc platforme cuu strat de sustinere impermeabil, executate in cazul unor soluri permeabile a caror infectare ar putea produce prejudicii si platforme cu strat de sustinere permeabil. Deshidratarea se realizeaza ca urmare a infiltrarii in sol si evaporarii apei din namol. Platformele de namol trebuie asezate la distante de cel putin 60 m de locuinte, deoarece mirosul ce rezulta in timpul deshidratarii este neplacut. Alegerea procedeului de deshidratare pe platforme este conditionata de posibilitatea obtinerii de suprafete mari pentru constructia acestora.

Gazul de namol

Gazul de namol este produsul cel mai important al fermentarii namolului. Utilizarea lui in statia de epurare conduce la satisfacerea aproape in intregime a energiei necesare acesteia. Gazul de namol contine cca 70% metan si 30% dioxid de carbon si in cantitati mici, cateva procente de azot, oxigen, hidrogen, hidrogen sulfurat, vapori de apa, etc.. Gazul nu are miros, de aceea este greu de identificat, amestecat cu mercaptan ii da un miros specific care il face usor decelabil. Hidrogenul sulfurat continut in gazul de namol este foarte toxic; cantitati de 0,001% pot fi sesizate prin miros, iar la concentratii de 0,1% este otravitor. Cantitati mai mari de hidrogen sulfurat rezulta in urma fermentarii unor namoluri provenite din unele ape industriale (ex. Fabrici de celuloza si hartie).

Fermentarea namolurilor

 Inainte de fermentare, uneori pentru a micsora volumul de namol, respectiv volumul bazinului de fermentare a namolului, se procedeaza la ingrosarea namolului in asa numitele ingrosatoare sau concentratoare de namol. Pentru depasirea perioadei de fermentare acida a namolului, in care reducerea materiilor organice si productia de gaz sunt nesemnificative, se poate interveni numai prin metode artificiale. Dupa amorsarea fermentarii, viteza de fermentare sau a descompunerii anaerobe este mai putin bine precizata in comparatie cu cea a descompunerii aerobe a matriilor organice. Tratarea namolului in aceste conditii se numeste inocularea sau insamantarea namolului. Tinand seama de temperatura de fermentare a namolului, se deosebesc trei zone de fermentare: a temperaturilor inalte (50-60˚C), a temperaturilor moderate (30-35˚C) si a temperaturilor joase (sub15˚C). Fermentarea namolurilor in statiile de epurare se realizeaza intotdeauna in zona temperaturilor moderate.

Recoltarea probelor de apa uzata

Probele de apa uzata sau din emisari trebuie recoltate si prelucrate in anumite conditii.  Rezultatele obtinute trebuie sa fie corespunzatoare scopului urmarit si in acelasi timp sa poata fi comparabile cu cele obtinute in alte statii sau puncte pe emisari. Recoltarea probelor de apa se incepe prin cercetarea provenientei surselor de apa, a stadiului canalizarii, eficientei instalatiilor, etc. 

Deoarece atat cantitatea cat si calitatea apei intr-un anumit punct de recoltare au variatii uneori foarte mari, se recomanda sa se ia probe momentane din ora in ora (daca este necesar si mai des) timp de 24 de ore, proportionale cu debitul, sa se pastreze intr-un vas mai mare , de unde la finele recoltarii se iau cantitatile de apa necesare fiecarei determinari. Uneori sunt suficiente si probe medii pe 8 ore, perioada in care apa, respectiv substantele organice, nu incep sa se descompuna. Numarul de recoltari se stabileste de la caz la caz. In statiile de epurare trebuie sa se ia probe la intrarea si iesirea din fiecare instalatie; in statiile mici, se iau numai la intrarea si iesirea din statie. La recoltarea probelor de apa, o atentie deosebita trbuie data normelor de protectie a muncii, pentru prevenirea urmatoarelor accidente: cadere de la inaltime, inec, lovire la manipularea capacelor, asfixiere, intoxicare, etc. . In scopul evitarii acestor accidente se vor folosi materiale de protectie adecvate: colaci de salvare, centuri de siguranta, manusi de protectie, masti, etc. .