Tratarea namolurilor

Tratarea namolurilor are ca scop mineralizarea materiilor organice din acestea; se obtine astfel reducerea volumului, respectiv posibilitatea de tratare mai usoara acestora, precum si cantitati importante de gaz metan, folosit in principal pentru nevoile statiei de epurare. Namolurile fermentate sunt aproape lipsite de miros si pot fi folosite ca atare sau in diferite scopuri dupa ce sunt tratate. Namolurile provin din decantarea primara si secundara a apelor uzate. Caracteristicile fice, chimice, biologice si bacteriologice ale acestora depind in mare masura de provenienta lor. 

Din caracteristicile fizie,  culoarea si mirosul furnizeaza primele informatii asupra namolului. Namolurile proaspete din apele uzate orasenesti au culoarea cenusie deschis, fiind aproape lipsite de miros; namolurile care au fermentat complet au culoarea cenusie inchisa si miros de gudron. Printre alte caracteristici fizice ale namolurilor se mai numara: umiditatea, densitatea, filtrabilitatea, greutatea specifica, Puterea calorica, etc. .

Caracteristicile biologice si bacteriologice ale namolurilor indica mersul fermentarii acestora. Bacteria metanului ajuta la formarea metanului si la distrugerea partiala abacteriilor patogene; bacteriile de nitrificare dezintegreaza oxigenul legat de azoti din nitriti si nitrati, contribuind astfel la realizarea fermentarii anaerobe. Este de mentionat ca bacilul tuberculozei nu este distrus in timpul fermentarii la 55 grade (fermentare termofila, care insa nu este practicata la statii de epurare), dar sunt distruse majoritatea bacteriilor si ouale de herminti.