Capacitatea statiei de epurare

Capacitatea statiei de epurare (marimea ei) depinde de dezvoltarea prezenta si de perspectiva a centrului populat, considerata pentru o perioada de 25 de ani. Numarul locuitorilor care sta la baza stabilirii debitelor de dimensionare a statiei pentru perioada de perspectiva rezulta din schita de sistematizare a centrului populat. La stabilirea capacitatii statiei de epurare, proiectantul trebuie sa aiba in vedere posibilitatea maririi in viitor a gradului de epurare cerut statiei si deci suplinirea volumului constructiilor si instalatiilor. In orasele importante, debitele de apa uzata industriala au o pondere mare si din punct de vedere calitativ. Epurarea in comun a apelor uzate industriale cu cele menajere este in cele mai multe cazuri avantajoasa. La noi in tara capacitatea statiei de epurare pentru localitati canalizate in sistem unitar, este de 2 ori mai mare decat cea pentru canalizarile in sistem divizor, numai pentru treapta mecanica; in unele tari capacitatea pentru intrega statie este de 2 sau 3 ori mai mare.

Clorarea apelor uzate si namolurilor

Indepartarea mirosului (dezodorizarea) este una dintre folosintele principale ale clorului in statia de epurare. Mirosul neplacut din statiile de epurare se datoreaza indeosebi fermentarii anaerobe, in timpul carei Iodul, Hidrogenul sulfurat, Scatolul, Mercaptanul, etc. Produc cele mai puternice mirosuri. Dintre toate substantele mentionate, mirosul de hidrogen sulfurat exte cel mai neplacut si toxic. Cantitatea de hidrogen sulfurat creste cand in apele uzate au fost introduse ape uzate industriale cu sulfati. Ina canalele partial pline, hidrogenul sulfurat se oxideaza pe la suprafata apei si trece in acid sulfuric sau sulfuros, care ataca betoanele, mortarele si otelul. Clorarea apelor uzate inaintea bazinelor de decantare nu conduce la dereglarea procesului de fermentare a namolului, deoarece cantitatile mici de clor ramase sunt usor absorbite pana la sosirea namolului in bazinele de fermentare.

Dezinfectarea apelor uzate

Dezinfectarea apelor uzate nu este sinonima cu sterilizarea lor, deoarece prin dezinfectare nu se distrug toate organismele din apa, asa cum se obtine prin sterilizare. Dezinfectantii folositi pentru apele uzate trebuie sa distruga in orice fel si in totalitate bacteriile patogene. Sa nu fie toxici pentru om sau animala la concentratii uzuale, sa aiba un pret rezonabil, sa se manipuleze si inmagazineze usor, sa se poata determina rapid concentratia lor in apa uzata. Dintre dezinfectantii chimici se mentioneaza: Clor, Brom, Iod, Ozon, Permanganat de potasiu. Clorul si compusii lui indeplinesc cel mai bine conditiile de mai sus, ceilalti dezinfectanti fiind neeconomici. Dezinfectarea prin caldura sau prin raze ultraviolete este de asemenea costisitoare si poate fi luata in considerare numai ocazional, pentru cantitati mici de ape uzate.

Platforme pentru uscarea namolului

Acestea sunt constructii executate la suprafata solului, caracterizate prin natura stratului de sustinere. Din acest punct de vedere se deosebesc platforme cuu strat de sustinere impermeabil, executate in cazul unor soluri permeabile a caror infectare ar putea produce prejudicii si platforme cu strat de sustinere permeabil. Deshidratarea se realizeaza ca urmare a infiltrarii in sol si evaporarii apei din namol. Platformele de namol trebuie asezate la distante de cel putin 60 m de locuinte, deoarece mirosul ce rezulta in timpul deshidratarii este neplacut. Alegerea procedeului de deshidratare pe platforme este conditionata de posibilitatea obtinerii de suprafete mari pentru constructia acestora.

Gazul de namol

Gazul de namol este produsul cel mai important al fermentarii namolului. Utilizarea lui in statia de epurare conduce la satisfacerea aproape in intregime a energiei necesare acesteia. Gazul de namol contine cca 70% metan si 30% dioxid de carbon si in cantitati mici, cateva procente de azot, oxigen, hidrogen, hidrogen sulfurat, vapori de apa, etc.. Gazul nu are miros, de aceea este greu de identificat, amestecat cu mercaptan ii da un miros specific care il face usor decelabil. Hidrogenul sulfurat continut in gazul de namol este foarte toxic; cantitati de 0,001% pot fi sesizate prin miros, iar la concentratii de 0,1% este otravitor. Cantitati mai mari de hidrogen sulfurat rezulta in urma fermentarii unor namoluri provenite din unele ape industriale (ex. Fabrici de celuloza si hartie).

Fermentarea namolurilor

 Inainte de fermentare, uneori pentru a micsora volumul de namol, respectiv volumul bazinului de fermentare a namolului, se procedeaza la ingrosarea namolului in asa numitele ingrosatoare sau concentratoare de namol. Pentru depasirea perioadei de fermentare acida a namolului, in care reducerea materiilor organice si productia de gaz sunt nesemnificative, se poate interveni numai prin metode artificiale. Dupa amorsarea fermentarii, viteza de fermentare sau a descompunerii anaerobe este mai putin bine precizata in comparatie cu cea a descompunerii aerobe a matriilor organice. Tratarea namolului in aceste conditii se numeste inocularea sau insamantarea namolului. Tinand seama de temperatura de fermentare a namolului, se deosebesc trei zone de fermentare: a temperaturilor inalte (50-60˚C), a temperaturilor moderate (30-35˚C) si a temperaturilor joase (sub15˚C). Fermentarea namolurilor in statiile de epurare se realizeaza intotdeauna in zona temperaturilor moderate.

Recoltarea probelor de apa uzata

Probele de apa uzata sau din emisari trebuie recoltate si prelucrate in anumite conditii.  Rezultatele obtinute trebuie sa fie corespunzatoare scopului urmarit si in acelasi timp sa poata fi comparabile cu cele obtinute in alte statii sau puncte pe emisari. Recoltarea probelor de apa se incepe prin cercetarea provenientei surselor de apa, a stadiului canalizarii, eficientei instalatiilor, etc. 

Deoarece atat cantitatea cat si calitatea apei intr-un anumit punct de recoltare au variatii uneori foarte mari, se recomanda sa se ia probe momentane din ora in ora (daca este necesar si mai des) timp de 24 de ore, proportionale cu debitul, sa se pastreze intr-un vas mai mare , de unde la finele recoltarii se iau cantitatile de apa necesare fiecarei determinari. Uneori sunt suficiente si probe medii pe 8 ore, perioada in care apa, respectiv substantele organice, nu incep sa se descompuna. Numarul de recoltari se stabileste de la caz la caz. In statiile de epurare trebuie sa se ia probe la intrarea si iesirea din fiecare instalatie; in statiile mici, se iau numai la intrarea si iesirea din statie. La recoltarea probelor de apa, o atentie deosebita trbuie data normelor de protectie a muncii, pentru prevenirea urmatoarelor accidente: cadere de la inaltime, inec, lovire la manipularea capacelor, asfixiere, intoxicare, etc. . In scopul evitarii acestor accidente se vor folosi materiale de protectie adecvate: colaci de salvare, centuri de siguranta, manusi de protectie, masti, etc. .

Coeficienti de echivalenta in locuitori

Aportul unor cantitati importante de ape uzate industriale trebuie uneori evaluat separat, in scopul dimensionarii obiectelor din statia de epurare. Evaluarea exacta se poate face numai pe baza unor determinari de laborator; pentru calcul aproximative, literatura de specialitate recomanda folosirea asa-numitilor coeficienti de echivalenta in locuitori sau coeficeinti de transormare in locuitori echivalenti (L.E.). Ei pot fi stabiliti, luand ca baza diferite caracteristici ale apelor uzate orasenesti medii; materiale organice (exprimate prin CBO5), materiile in suspensie etc.,  sunt cele mai folosite caracteristici pentru stabilirea coeficientilor de transformare in locuitori echivalenti. Coeficientii de echivalenta corespunzatori unor ape uzate industriale , luandu-se ca baza materiile organice (CBO5=54gf/loc si zi) sunt urmatorii:

Tipul de industrie                                      Coef. de echivalenta 
                                                                                   (loc/unit)

Fabrici de prelucrare a laptelui                                          30-80

Abatoare pentru 1 bou=2,5 porci                                     50-250

Grajduri de vaci, pentru o vaca                                        5-10

Grajduri de porci, pentru un porc                                        3

Crescatorii de pasari, pentru o pasare                             0,13-0,25

Fabrici de malt, o tona de cereale                                     10-100

Fabrici de zahar, pentru 1 t sfecla                                      50-75

Fabrici de bere, pt 1000 l de bere                                    150-400

Crame, prepararea vinului, pentru 100 l de vin                 100-150

Tabacarii, pentru 1 t piele                                              1000-4000

Spalatorii de lana, pentru 1 t lana                                    2000-5000

Fabrici de hartie, pentru 1 hartie                                      100-300

Spalatorie, pentru 1 t lenjerie                                          300-1000

Guri de descarcare

Gurile de descarcare sunt constructii care se executa in punctul de descacare a apelor uzate in emisari. Forma si dimensiunile lor depind de marimea emisarului, de cantitatea si calitatea apelor ce se evacueaza. 

Gurle de decarcare trebuie sa asigure o evacuare normala a apelor din punct de vedere hidraulic; pe de alta parte ele trebuie sa nu produca degradari ale albiei emisarului sau alte perturabari in scurgerea obisnuita a acestuia. Se recomanda ca asezarea gurilor de descarcare sa se faca sub un unghi de 30-45 grade fata de directia de curgere a emisarului. 

Gurile de descarcare necesare evacuarii apelor uzate provenite din sistemul divizor de canalizare, precum si cele din sistemul unitar de canalizare epurate mecanic, sau biologic, trebuie sa asigure o cat mai buna dispersie a apelor de canalizare in emisar, respectiv un amestec cat mai bun. In apropierea punctului de evacuare se construieste un camin de vizitare. Daca inainte de evacuare, canalul este perpendicular pe directia de curgere a emisarului, in camin se curbeaza canalul astfel incat sa se obtina inclinarea necesara fata de emisar. Daca emisarul are o albie adanca, iar radierul canalului care urmeaza a se evacua se gaseste la un nivel mai ridicat fata de acesta, se va evita sa se dea o panta prea mare canalului in punctul de descarcare, pentru a nu produce degradarea albiei.

Amplasamentul statiilor de epurare

Amplasamentul statiilor de epurare trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte si conditii:

- sa asigure pe cat posibil curgerea apei prin gravitatie in toate obiectele statiei de epurare; pentru aceasta, in primul rand, statia de epurare trebuie sa fie amplasata in punctul cel mai de jos al centrului populat si in apropiere de emisar;

- sa fie asezata la cel putin 300 m de centrul populat si in afara directiei de bataie a vanturilor dominante spre localitate; daca statia de epurare este prevazuta cu campuri de irigare si filtrare, distanta fata de centrul populat va fi mai mare (peste 500m), pentru a se evita transportul mirosului neplacut ce se produce pa campurile de irigare, spre oras. 

- sa asigure un acces usor, pentru transportul materialelor, utilajelor, personalului

- sa fie ferit pe cat posibil de inundatii, daca lunca emisarului este inundabila se vor construi diguri corespunzatoare in functie de conditiile locale. 

- sa asigure conditii economice de fundare, evitandu-se terenurile cu nivelul apei aproape de suprafata solului sau cele al caror sol poate duce la fundatii costisitoare

- sa asigure un amplasament corespunzator gurii de descarcare a apelor uzate in emisar, respectiv sa fie in afara zonelor ce pot fi degradate de apele emisarului, sa permita un amestec cat mai bun intre apele uzate si cele ale emisarului. 

Alegerea definitiva a amplsamentului va rezulta in urma unui calcul tehnico-economic, in care se va tine seama de considerentele si recomandarile facute.

Fose septice

Aceste constructii au drept scop decantarea apei uzate si fermentarea namolului rezultat din sedimentare. Ele sunt folosite pentru obiective mici (de la 2 la 50 locuitori). Apele uzate epurate mecanic in fosa septica sunt evacuate in emisar.  Consumul specific de apa se dimensioneaza la 85l/om si zi, iar timpul de traversare 1 zi. Fiecare compartiment este prevazut cu guri de vizitare, prin care se realizeaza si o buna ventilare. 

Fosele septice se dimensioneaza in general pentru capacitatea de 0,2mc/om si durata de traversare de 1-2 zile, la un consum specific de apa de circa 100 l/ loc. Evacuarea namolului se face o data sau de doua ori pe an. Daca fosa are trei compartimente, volumul primului compartiment va reprezenta 50% din volumul total , iar celelalte doua cate 25% fiecare. In fosele septice dimensionate pentru o capacitate de 1,0mc/loc, se poate considera ca s-a realizat si epurarea biologica a apelor uzate. Cpacitatea cea mai mica a unei asemenea fose 

este de 4,0 mc.

Tratarea namolurilor

Tratarea namolurilor are ca scop mineralizarea materiilor organice din acestea; se obtine astfel reducerea volumului, respectiv posibilitatea de tratare mai usoara acestora, precum si cantitati importante de gaz metan, folosit in principal pentru nevoile statiei de epurare. Namolurile fermentate sunt aproape lipsite de miros si pot fi folosite ca atare sau in diferite scopuri dupa ce sunt tratate. Namolurile provin din decantarea primara si secundara a apelor uzate. Caracteristicile fice, chimice, biologice si bacteriologice ale acestora depind in mare masura de provenienta lor. 

Din caracteristicile fizie,  culoarea si mirosul furnizeaza primele informatii asupra namolului. Namolurile proaspete din apele uzate orasenesti au culoarea cenusie deschis, fiind aproape lipsite de miros; namolurile care au fermentat complet au culoarea cenusie inchisa si miros de gudron. Printre alte caracteristici fizice ale namolurilor se mai numara: umiditatea, densitatea, filtrabilitatea, greutatea specifica, Puterea calorica, etc. .

Caracteristicile biologice si bacteriologice ale namolurilor indica mersul fermentarii acestora. Bacteria metanului ajuta la formarea metanului si la distrugerea partiala abacteriilor patogene; bacteriile de nitrificare dezintegreaza oxigenul legat de azoti din nitriti si nitrati, contribuind astfel la realizarea fermentarii anaerobe. Este de mentionat ca bacilul tuberculozei nu este distrus in timpul fermentarii la 55 grade (fermentare termofila, care insa nu este practicata la statii de epurare), dar sunt distruse majoritatea bacteriilor si ouale de herminti.

Bazine cu namol activ

Epurarea apelor uzate in bazinele cu namol activ, are loc in prezenta unui amestec de namol activ cu apa uzata, agitat in permaanenta si aerat. Din punctul de vedere al eficientei la aerare, bazinele cu namol activ sunt mult mai flexibile in comparatie cu filtrele biologice. De asemenea, acestea nu produc in jurul lor miros neplacut si nu constituie un mediu propice pentru dezvoltarea mustelor. Bazinele cu namol activ necesita diferente mari de nivel intre intrarea si iesirea apelor din ele (in comparatie cu filtrele biologice) au nevoie insa, de puteri importante pentru punerea in miscare a utilajului de furnizare a aerului necesar procesului de epurare. Dintre factorii de baza, care conditioneaza buna desfasurare a procesului de epurare din bazinele cu namol activ, trebuie mentionati: namolul activ sub forma de namol de recirculare si namol in exces, oxigenul necesar desfasurarii proceselor aerobe, durata de traversare a bazinelor, etc. 

Iazuri de stabilizare

Iazurile de stabilizare- iazuri biologice-  sunt bazine deschise in pamant, construite de cele mai multe ori in depresiuni naturale, foste gropi de caramida, etc. Aici se realizeaza epurarea apelor uzate brute sau epurate intr-o oarecare masura, folosind in acest scop numai factori naturali care contribuie la epurare. Oxigenul necesar procesului aerob de epurare ce are loc in iazuri este luat din apa uzata, compusii organici (nitrati, sulfati), atmosfera, urmare a fotosintezei algelor din iaz. La iazurile cu adancimi de 1,0 m intervin si procesele anaerobe care actioneaza asupra namolului de pe fund, producand mirosuri neplacute, in vecinatatea iazurilor. Iazuirile de stabilizare pot fi utilizate atat pentru epurarea apelor uzate orasenesti cat si a celor industriale, cu conditia absentei substantelor toxice. In ceea ce priveste proiectarea iazurilor, dimensiunea acestora depinde de gradul de epurare cerut de acestea, de calitatea apei uzate, conditiile climatice (indeosebi temperatura si luminozitatea) de adancimea iazului.

Filtre de nisip

Filtrele de nisip sunt constructii destinate epurarii apelor uzate , ele putand fi construite numai in soluri nisipoase. Apa uzata traverseaza filtrul de sus in jos la intervale egale de timp, lasand astfel terenul sa se aereze natural, in scopul desfasurarii in conditii cat mai bune a proceselor aerobe. 

Terenul destinat filtrelor se imparte in parcele de 0,4-0,5 ha. Solul natural de suprafata este indepartat pana se ajunge la nisip, iar din materialul indepartat  se executa diguri intre parcele. Alimentarea cu apa a parcelelor se face prin conducte ingropate in digurile dintre parcele si mai departe prin o serie de jgheaburi. Evacuarea apelor uzate, care nu pot ramane in sol se face prin drenuri asezate la circa 1,0m fata de nivelul solului si la 10 m distanta unele fata de altele. Raspandirea apelor uzate se face prin umplerea rapida a fiecarei parcele  in 5-10 minute, pana se atinge o grosime de apa de 5-10 cm , ceea ce corespunde la o incarcare de 500-1000mc/ha, de cele mai multe ori o data pe zi: pentru conentratii mici ale apelor uzate, parcela poate fi umpluta de mai multe ori pe zi. 

Campuri de irigare si filtrare

Campurile de irigare si filtrare au drept scop atat epurarea apelor uzate cat si valorificarea acestora datorita substantelor fertile continute; campurile de filtrare rezolva doar epurarea apelor uzate. Campurile de irigare sunt de obicei asociate cu campurile de filtrare, ultimele fiind folosite in perioada de de ploi abundente, in perioada de inghet. etc. 

Campurile de irigare si filtrare se recomanda a fi folosite: in zonele cu precipitatii salbe ( sub 600mm/an); acolo unde folosirea substantelor fertilizante din apele uzate este avantajoasa, pentru localitati care nu depasesc 10000 locuitori; cand substantele fertilizante din apele uzate sunt in cantitati mari (cazuri  unor ape uzate industriale). Apele uzate pot fi folosite atat la irigarea culturilor de orice fel (cereale, plante industriale etc.), cat si la pasuni si livezi

Din punct de vedere agrotehnic, la irigarea cu ape uzate se prefera plantele care folosesc bine apa cat si substantele dizolvate din apa uzata si pot suporta excese trecatoare de umiditate (trifoiul, lucerna, sfecla, mai putin porumbul, cartoful si canepa). 

In general, in vecinatatea centrelor populate, pentru o buna folosire a apelor uzate se recomanda a se cultiva din intreaga suprafat: 50% legume, 30% faneata si 20% radacinoase.

Coagularea suspensilor din apa

Coagularea suspensilor din apa sau precipitarea chimica este o operatie ajutatoare procesului de decantare a apelor uzate, ea intervenind inaintea decantarii. In scopul coagularii sunt folositi coagulanti - substante chimice - care se disperseaza in apa si conduc la aglomerarea particulelor fine sub forma de flocoane acestea, sub efectul greutatii, cad pe fundul bazinului de decantare. Coagulantii actioneaza asupra particulelor fine si coloidale din apa uzata, care nu sedimenteaza prin simpla decantare.

Folosirea coagularii pentru apele uzate, mai putin practicata in comparatie cu apele de alimentare, este recomandata: 

- cand apele uzate au variatii sezoniere mari de debite, concentratii, sau se cer grade diferite de epurare

- cand este necesar sa se realizeze un grad de epurare mai mare decat cel obtinut prin sedimentarea simpla

- pentru evitarea formarii de mirosuri neplacute imprejurul statiei de epurare;

- in cazul apelor uzate cu continut mare de ape uzate industriale

Autoepurarea cursurilor de apa

Prin autoepurare se intelege ansamblul proceselor autonome de natura fiizico-chimca si biologica care redau unei ape impurificate cu materii de orice fel (organice, minerale toxice, etc.) puritatea initiala. Prin autoepurare se completeaza, de cele mai multe ori, procesul de epurare a apelor uzate. Din fenomenele care intervin indeosebi in timpul autoepurarii cursurilor de apa se mentioneaza: dilutia, amestecul si mineralizarea.

Autoepurarea cursurilor de apa se realizeaza in mod natural, nefiind folosite in acest scop instalatii sau constructii speciale. Astfel, spre exemplu, oxigenul necesar proceselor aerobe este luat din apa emisarului, in timp ce in instalatiile de epurare biologica, el este furnizat artificial.

Dilutia - este reprezentata de raportul dintre debitul emisarului si debitul apelor uzate

Amestecul - se realizeaza dupa un anumit timp, respectiv la o distanta mai mare sau mai mica, in aval de sectiunea de evacuare a apelor uzate. Amestecul se datoreste in mare parte turbulentei apei , realizandu-se complet, pe distante, cu atat mai scurte cu cat gradul de dilutie este mai mic. 

Procedee de epurare

Procedeele de epurare, corespunzatoare proceselor caracteristice instalatiilor respective de epurare sunt de trei categorii: procedee de epurare mecanica, mecano-chimica si mecano-biologica. 

Procedeele de epurare mecanica,  corespunzatoare proceselor de epurare mecanica, au ca scop:

- retinerea corpurilor si suspensilor mari, operatie realizata in instalatii cu gratare , cominutoare si dezintegratoare

- flotarea (separarea) grasimilor si uleiurilor, realizata in separatoare de grasimi si in decantoare, cu dispozitive de retinere si retinere a grasimilor si a uleiurilor;

- sedimentarea sau decantarea pentru separarea materiilor solide in suspensie din apa uzata, prin instalatii de deznisipare, decantare, fose septice,  si decantoare cu etaj

- prelucrarea namolurilor dupa cum se arata la procedeele de epurare mecano-biologica

Procedee de epurare mecano-chimica se bazeaza in special pe actiunea substantelor chimice asupra apelor uzate si au ca scop:

- epurarea mecanica

coagularea suspensiilor din apa, realizata in camerele de preparare si dozare a reactivilor, de amestec si de reactie;

- dezinfectarea apelor uzate, realizata in statiile declorare  si bazinele de contact

Procedee de epurare mecano-biologice, care se bazeaza pe actiunea comuna a proceselor mecanice si biologice, avand ca scop:

- epurarea mecanica 

- epurarea naturala a apelor uzate si a namolurilor, pe campuri de irigare si filtrare, iazuri biologice si bazine deschise de fermentare a namolurilor
- epurarea artificiala a apelor uzate si a namolurilor, realizata pentru  apele uzate, in filtre biologice, in bazine cu namol activ, in aerofiltre, filtre biologiice scufundate si turn, etc. si pentru namoluri,  in fose septice, sau ingrosatoare sau ingrosatoare de namol, platforme pentru uscarea namolului , filtre vacuum si presa, incineratoare  etc.

Procesele si procedeele epurarii apelor uzate

In timpul epurarii apelor uzate intervin procese de natura mecanica, chimica si biochimica. 

Procese de natura mecanica isi gasesc aplicatie in cadrul decantarii apelor uzate datorita acestora, cea mai mare parte din materiile solide in suspensie sunt indepartate din apele uzate.

Procese de natura biochimica rezulta din interactiunea proceselor chimice si biologice; in timpul acestor procese se produce descompunerea (mineralizarea) materiilor organice din apele uzate, care sunt combinatii ale carbonului cu diferite elemente si care, dupa cum se stie, reprezinta cea mai mare parte a materiilor continute in apele uzate orasenesti. Din punct de vedere chimic toate procesele biologice, care intervin in timpul descompunerii substantelor organie, sunt de doua categorii si iau directii opuse: procese aerobe,  in cadrul carora se produce combinarea substantelor organice cu oxigenul (oxidarea), cu producerea de caldura, si procese anaerobe, caracterizate prin dezintegrarea oxigenului (reductia) si consum de caldura. Oxidarea substantelor organice este specifica proceselor anaerobe si se dezvolta in bazinele de fermentare a namolurilor. Epurarea biologice implica numai procese aerobe.

Viata in apele uzate

In apele uzate se intalnesc diferite organisme, in majoritatea cazurilor de dimensiuni foarte mici. Cele mai mici sunt virusurile si phagii urmate de bacterii. Organisme mai mari sunt ciupercile, algele, protozoarele, rotiferii, larvele de insecte, viermii, melcii, etc. .

Analizele bacteriologice au drept scop sa determine concentratia diferitelor tipuri de bacterii din apa, in baza acestora putandu-se aprecia gradul de impurificare a apei si preicolul de infectare. Absenta bacteriilor dintr-o apa poate indica prezenta unor substante toxice. Se mentioneaza ca totalitatea organismelor din apa constituie asa numitul plancton, iar cele de pe patul raului, bentosul. 

Epurarea - o necesitate

Epurarea apelor uzate are ca obiectiv principal indepartarea din apele uzate a substantelor in suspensie, coloidale si in solutie, a substantelor toxice, microorganismelor, etc. , in scopul protectie mediului inconjurator. Evacuarea apelor uzate neepurate sau epurate necorespunzator poate prejudicia, printre altele, in primul rand sanatatea publica. In aceasta ordine de idei, sunt stabilite o serie de categorii de calitate a apei emisarului, care trebuie avute in vedere la evacuarea apelor uzate.

Epurarea apelor uzate se realizeaza in statii de epurare. Acestea reprezinta ansamblul de constructii si instalatii, in care apele de canalizare sunt supuse unor procese tehnologice de epurare, care le modifica cantitatile astfel incat sa indeplineasca conditiile prescrise de primire in emisar. In prezent, statiile de epurare pot fi clasificate in 2 mari categorii: orasenesti si industriale.

Statiile de epurare orasenesti primesc spre epurare ape uzate menajere, industriale, meteorice, de drenaj si de suprafata, in proportii variabile. Odata cu industrializarea puternica a centrelor populate, se poate considera ca nu mai exista statii de epurare care trateaza numai ape uzate menajere.Statiile de epurare industriale trateaza numai ape uzate industriale.

Ape admise in reteaua de canalizare

Apele uzate descarcate in reteaua de canalizare trebuie ca, prin continutul si calitatea lor, sa nu degradeze constructiile si instalatiile din retea, sa nu aduca prejudicii igienei si sanatatii publice sau personalului de exploatare si sa nu impiedice procesele de epurare sau sa reduca capacitatea instalatiilor de epurare ale centrelor populate.

In acest sens, se au in vedere 2 sectiuni de control: una in caminul limita de proprietate si alta in sectiunea de intrate a apelor uzate in statia de epurare. In caminul limita de proprietate, apele uzate nu trebuie sa contina: materii in suspensie, suspensii grele sau alte materiale care se pot depun, substante care au efectul de coagulant,  substante cu agresivitate chimica asupra materialelor de transport, substante nocive, substante inhibatoare pentru procesul de epurare.Existe legi, de exemplu, care impun o serie de conditii care trebuiesc indeplinite inainte de evacuarea in reteaua de canalizare a apelor provenite de la unitatile medicale curativo-profilactice, de la laboratoarele si institutiile de cercetare si unitatile care folosesc izotopi radioactivi.

La intrarea in statia de epurare, concentratiile maxime admise pentru substantele ce ar putea deranja procesele de epurare sau de fermenare a anamolului, sunt:

 Substanta                                                                             Concentratia maxima admisa (mg/l)

Substante fenolice                                                                                       50

Detergenti aminoactivi biodegradabili                                                           50

Crom total                                                                                                  1,0

Cupru                                                                                                         1,0

Cadmiu                                                                                                       1,0

Nichel                                                                                                         1,0

Zinc                                                                                                            1,0

Plumb                                                                                                         1,0

Sisteme de canalizare

Sistemul de canalizare cuprinde totalitatea constructiilor si instalatiilor care colecteaza, transporta, epureaza si evacueaza in emisar apele de canalizare, deosebindu-se:

- Sistem de canalizare unitar, care colecteaza si transporta prin aceeasi retea toate apele din teritoriul localitatii sau al obiectivului care se canalizeaza

- Sistem de canalizare separativ, care colecteaza si transporta prin cel putin 2 retele separate toate apele din bazinul ce se canalizeaza (de obicei una pentru ape uzate si alta pentru ape meteorice);

-Sistem de canalizare mixt, care colecteaza si transporta apele din bazinul ce se canalizeaza prin sisteme diferite, in parte prin sistem de canalizare unitar si in parte prin sistem de canalizare separativ.

Un sistem de canalizare cuprinde 3 grupe de obiecte si dispozitive:

- retele de canale cu racorduri la diferite obiecte (locuinte, industrii, etc.) si la gurile de scurgere a aeplor de ploaie, inclusiv constructiile anexe (camine, guri de varsare, deveroare, etc.)

- statii de epurare, respectiv, statii de preepurare

- constructii, instalatii si amenajari pentru evacuarea apelor de canalizare

Costul lucrarilor de executie este in general mai mic la sistemele unitare. Amplasarea canalelor si a obiectelor care alcatuiesc canalizarea este functie de sistematizarea localitatilor, situatia cursurilor de apa invecinate sau care traverseaza localitatea, existenta emisarilor si alegerea lor in conkditii tehnico-economice  avantajoase, cantitatea si calitetea apei de canalizat, caracteristicile bazinelor de canalizare, relieful terenului si natura amplasamentului statiei de epurare.

CE SUNT APELE UZATE?

Apele uzate (apele de canalizare) sunt alcatuite din totalitaea restitutiilor folosintelor de apa sau ale obiectelor care compun folosintele de apa, precum si ale altor ape sau substante care necesita a fi indepartatate prin canalizare (STAS 1846-77). Dupa provenienta si calitate, apele de canalizare pot fi:ape uzate, ape meteorice, de suprafata si subterane. 

Apele uzate pot fi: 

- ape uzate menajere, rezultate din satisfacerea nevoilor de apa gospodaresti ale centrlor populate precum si ale nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social administrative ale diferitelor feluri de unitati industriale, agrozootehnice etc.;

- ape uzate publice, rezultate din satisfacerea nevoilor de apa in institutiile publice ale centrelor populate ;

- ape uzate industriale, rezultate de la industria locala si de la alte industrii de orice natura, precum si alte activitati asemanatoare, constructii, transporturi, etc.;

- ape uzate de la spalatul si stropitul strazilor si incintelor de orice natura 

Apele meteorice: provin din precipitatiile care cad pe terenurile amenajate si neamenajate (intravilane si extravilane) in interiorul centrelor populate, ale incintelor de orice natura sau ale altor obiective si care se colecteaza prin colectoare inchise sau inchise.  Apele uzate se diferentiaza, dupa influenta pe care o pot avea asupra emisarilor, in:

- ape meteorice conventional-curate, colectate din centrele populate si unele zone industriale

- ape meteorice nocive, care se colecteaza de pe unele portiuni ale incintelor industriale si care necesita epurare inaintea deversarii 

Apele de suprafata provin din cursuri de ape, lacuri balti sau mlastini cand acestea se indeparteaza prin reteaua de canalizare 

Apele subterane pot sa provina:

- din constructii pentru drenare si desecari, din coborarea nivelului apelor subterane

- din infiltratii in canalizare